Buna, dragilor! Continuam povestea, dupa cum am scris.
Monica si-a iubit foarte mult mama; prima si cea mai importanta fiinta din viata ei. Mama, fiinta cea mai apropiata si cea mai iubita de pe pamant, care i-a impartasit suferintele ei grele, lacrimile amare declansate de rautatile sotului ei…Monica a suferit cot la cot cu mama sa fiecare dezamagire din dragoste si fiecare stare de depresie. Monica a fost martorul neputincios al unor conflicte verbale interminabile….
Singura oaza de bucurie si liniste era la tara, la bunicii ei. In perioada cat a locuit la bunici Monica a trait senzatia de fericire, libertate si de conectare cu mama natura. In sanul ei parea ca este acceptata si iubita neconditionat pentru o vesnicie. Tarziu a inteles Monica de ce tanjeste mereu sa stea cu orele in mijlocul naturii….Pentru ca acolo a gasit alinare si iubire. Padurea ei draga a primit-o mereu si a facut-o sa se simta iubita si in siguranta. Padurea nu a parasit-o si nu a tradat-o niciodata. Chiar si adult fiind, Monica este dornica sa mearga la fiecare sfarsit de saptamana la munte pentru a se relaxa si pentru a se bucura de generozitatea acelui taram de poveste. Adultul, mintea ei, de multe ori o critica si o judeca pentru staruinta Monicai de a merge in sanul oricarei paduri aproape de locul in care locuieste. Tarziu si-a dat seama ca acolo este mereu fericita, simte acea stare de a fi acceptata neconditionat, exact asa cum este ea.
Monica s-a saturat de lumea criticilor, a acuzatorilor toxici, care ataca cu vorbele orice fapta care nu coincide convingerilor adanc infipte in mintea acuzatorilor “ de profesie”. Monica a inteles de mica, ca nu poti indrepta nimic cautand vinovati. Vinovatul este paralizat psihic de acest sentiment negativ de vibratie joasa, care te impinge sa te autopedepsesti la infinit pentru ceva mai putin bine facut fata de tine insuti sau fata de altii. Un acuzator atacator te pune la zid cu bucurie, ba chiar se simte total indreptatit sa te pedepseasca sau sa se razbune pe tine pentru faptele tale.
De cand era un copil, Monica isi dorea sa fie iubita si sa traiasca in liniste, intr-un loc in care sa se simta in siguranta si in largul ei. In realitate, “toate drumurile duc la Roma”, cum se spune, adica la acel loc minunat din interiorul fiecaruia dintre noi, unde te simti complet, unde simti ca ai si esti totul, intr-o stare de de intregime, care te umple cu tot ce ti-ai putea dori vreodata… Este acel loc magic, dupa care cu totii tanjim inconstient, este locul unde exista tot in acelasi timp, totul este perfect, totul este o pace imensa in care pare ca te pierzi, dar care iti umple fiecare celula a corpului tau. Fiecare celula a fiintei tale striga si cauta acea beatitudine care nu poate fi descrisa in cuvinte. Este bucuria reintregirii cu sursa iubirii infinite.
Ce poate fi mai frumos si mai important in acest univers decat sa fii iubit o vesnicie?? Monica a hotarat sa accepte trecutul asa cum a fost el si sa mearga mai departe cu viata ei…A hotarat sa elimine drama din viata ei. Sa renunte la rolul victimei si sa joace un nou rol. Rolul femeii puternice, care se iubeste pe sine insasi exact asa cum este!!
Cam atat pentru azi…. Monica din poveste s-a regasit pe sine insasi acceptand toate experientele din viata ei. A inteles ca nu poate schimba trecutul oricat de mult ar vrea… dar, poate sa isi dea voie sa traiasca in prezent…
O seara minunata va doresc! Cu drag, Maria Daniela Ioan
