Buna! Cum te mai simti? Azi iti impartasesc un fragment din prima carte pe care am inceput-o si am renuntat la scrierea ei. Intre timp, m-am apucat sa scriu o alta carte, de data aceasta, sunt pe punctul de a o termina. Ce m-a motivat atat de puternic astfel incat sa imi fac un plan bine structurat pentru a scrie, in baza unui cuprins stabilit inca de la inceput? Lipsa fetitei mele. Este plecata in vacanta la tatal ei pentru o luna de zile. Am constientizat mai limpede ca niciodata, care sunt prioritatile in viata mea si am putut sa simt cu atata putere tot ceea ce am invatat si citit pana acum. Este minunat sa poti simti energia imensa pe care o transmite iubirea neconditionata. De dragul fetitei mele, am putut sa imi vindec golurile interioare, sa uit, sa iert, sa ma iert si sa ma iubesc asa cum sunt in prezent. Si ce daca am facut alegeri mai putin bune in trecut? Si ce daca mi-am oferit sufletul pe tava, cui nu trebuia? Asa trebuia sa se intample, pentru a ma bucura si mai mult de mine, de viata si de toti cei dragi din jurul meu. Acum, mi-a intrat bine in cap si in suflet, ca, pot sa ofer iubire atata timp cat imi hranesc sufletul cu tot ce imi este drag mie. Pot sa ofer iubire neconditionata, insa, sufletul imi apartine in totalitate, pentru totdeauna. Doar asa pot fii fericita cu adevarat si pot face si pe altii fericiti.
Bun. Acum sa trecem la fragmentul de azi, care este foarte interesant. Bucura-te de el si daca ai ceva de adaugat astept comentariul tau. Ma intereseaza sa crestem impreuna.
Azi vad lucrurile prin ceata. De cate ori nu imi indeplinesc prioritatile ma simt vinovata, parca pierd ceva important pentru viata mea. Simt ca timpul ma impinge de la spate ca sa fac ceva important pentru mine. Imi doresc atat de mult sa ma tin de programul dorit incat orice deviere de la executarea acestuia ma intristeaza mai mult decat ar fi necesar. Tocmai am citit un articol de dezvoltare personala, bineinteles, unde se vorbeste ca este esential ca in fiecare zi din viata sa lucrezi la prioritati, nu la urgente. Ca sa inteleg bine aceasta idee care mi-a ramas in cap, consult definitia cuvantului prioritate pe iubitul dex de pe google, care spune cam asa: prioritatea reprezinta „insu?irea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importan??, ca valoare, ca demnitate”. Pentru a intelege mai bine ideea putem folosi prin analogie expresia “prioritate de trecere de la circulatie”, cand doua sarcini ajung la noi in intersectia mintii noastre, una dintre sarcini care soseste in capul nostru, in acelasi timp, din directii diferite, are dreptul de a fi indeplinita prima. In practica, ce se intampla in mintea noastra? Alegem sa facem ce este urgent (ceva care nu sufer? întârziere, grabnic, presant) pentru altii, nu pentru noi. De ce procedam asa? Din obisnuinta. Este timpul sa renuntam la mentalitatea de “sclav pe plantatie” prin care ne sacrificam dorintele noastre pentru altii si sa mergem pe drumul nostru.Vorba unui fost coleg de munca: oricine poate astepta, pentru ca nu sta in apa. Daca esti o persoana constiincioasa, oricum iti vei indeplini sarcinile pana la final insa nu in ritmul acela impus. Tu hotaresti cum sa reactionezi cand primesti astfel de sarcini. Alege chiar acum sa incepi sa te detasezi de reactiile tale vechi, sa dai un pas inapoi si sa contientizezi ca poti sa iti urmaresti propriile reactii fara sa te identifici cu ele.
Deja in momentul executarii lucrului presant actionam ca un robot, fara sa mai ai timp sa alegi prioritatea lucrului de efectuat. Daca intelegi acest lucru poti sa iti stabilesti un nou mod de a alege ce este cu adevarat important pentru tine, si pentru starea ta sufleteasca interioara.
Iarasi acest cuvant alegere, revine in mod repetat in mintea mea. Ma intreb de ce o fi atat de importanta alegerea aceasta de care tot am auzit in carti, articole, filme? Tot citesc ca in fiecare clipa avem de ales ce consideram noi ca fiind mai acceptabil. Mi-am dat seama ca eu pot sa aleg sa ma fiu mai linistita chiar daca azi nu am starea necesara pentru a scrie asa cum vreau eu. Important este ca am reusit sa imi fac timp sa scriu macar cateva randuri pentru carte. In acest fel, lucrez in fiecare zi cate un pic cate un pic la construirea visului meu prioritar. Mi-am adus aminte ca am vazut un documentar unde chiar se vorbeste despre “mersul pe calea ta”, asa cum mergi cu masina pe un drum inainte si din drumul acela este bine sa vezi doar cate 100 de metri ca sa nu sperii mintea cu imaginea destinatiei grandioase finale.
Cand ajungi la intersectie (ai de ales intre doua sarcini, doua situatii, doua persoane, etc), opreste-te din tot ce faci, fa un pas inapoi si alege drumul prioritar cu intelepciune. Daca nu stii ce sa faci, cere ajutor Lui Dumnezeu si ingerilor care te vor ghida cu siguranta.
Adu-ti aminte ca este bine sa te intrebi mereu: ce gandesc si ce simt eu in clipa aceasta, acum? Si eu tocmai am primit raspuns: mi-e somn.
Eu “m-am facut mai desteapta intre timp”, vorba Iuditei Pelea si am inteles ca este suficient pentru ziua de azi. Maine o sa fiu o alta persoana si o sa vad lucrurile pe care ti le-am prezentat mai sus cu “alti ochi”. Pana atunci, imi ascult iubitul corp si ma opresc aici, merit o “incarcare de baterii”, fara sa imi reproseze prietena mea mintea ca am stat degeaba.
Inca ceva… In viata de zi cu zi cum se intampla? Mintea ne duce mereu la cate o intersectie cu „cincispemii” de drumuri de ales si iti spune: este urgent sa le faci pe toate si eu una nu stiu daca poti sa le indeplinesti cu succes pe toate la timp. Ha!Ha! Iti place cum te torturezi singur? Asa faceam si eu candva, intram in panica totala cand era vorba de indeplinit mai multe lucruri importante si urgente. Acum m-am potolit. De ce?Am inteles ca prioritar este sa raman sanatoasa daca vreau sa le fac pe toate….si cand ajung in intersectia stresanta, ma opresc si merg pe drumul cu sarcina prioritara pentru linistea sufletului meu. Pana ajung la urmatoarea intersectie ma concentrez si sunt atenta doar pe drumul cu prioritate, nu ma gandesc la drumul pe care urmeaza sa il strabat la intersectia urmatoare. Cand timp sunt in masina pe drumul ales imi spun ca pot!pot!pot!
Iti doresc o zi minunata, plina de bucurii!
Cu drag,
Maria