Cum sa ai o relatie frumoasa si in primii ani de viata ai copilului

Buna! Ce mai faci ? Azi iti postez introducerea pentru un minighid intitulat:

          Cum sa ai o relatie frumoasa si in primii ani de viata ai copilului.

De ce este important ceea ce urmeaza sa iti prezint? Pentru ca iti voi oferi modalitati simple prin care sa gestionezi mai bine crizele de cuplu din timpul cresterii si educarii unui copil mic. Cine isi doreste sa se inteleaga mai bine cu partenerul de viata si in acesta perioada?

Ce contine concret acest minighid? Cateva  parghii prin care sa constientizezi motivul adevarat al discutiilor dintre parteneri si sa gasesti solutiile potrivite.

Cum poti beneficia de aceste informatii pretioase ? Primul pas este sa urmaresti blogul www.putereaiubirii.ro . In fiecare zi voi publica aici cate un capitol din minighid. Pasul numarul doi este sa vii la o sedinta de consiliere  individuala sau in grup.

Cum ar fi daca relatia ta de cuplu ar fi minunata si pasionala ca la inceput, chiar daca ai un copil mic de crescut acasa? Cum ar fi relatia ta cu sotul, daca ai invata din experienta si cunoasterea oferita de acest minighid? Ar fi fantastic sa va intelegeti ca doi indragostiti, din nou, nu-i asa?

Acum iti multumesc pentru atentie si te invit sa citesti introducerea minighidului:

Cum sa ai o relatie frumoasa si in primii ani de viata ai copilului.

Cu drag,

Maria

PS: Daca iti place informatia si crezi ca este folositoare transmite-o mai departe printr-un like&share; cu siguranta, sunt familii cu copii mici care au nevoie de o ghidare exterioara pentru aceste momente.

 

“De mica, mi-am promis mie ca eu nu o sa ma cert cu barbatul meu in fata copiilor mei. Daca avem chef si motive de cearta am zis ca ne ducem undeva unde putem sa urlam unul la celalat cat putem, astfel incat copiii nostri sa nu ne vada si sa nu ne auda. Asa a luat nastere dorinta mea de a avea o relatie plina de iubire, intelegere si de respect reciproc. Practic, motivul dezvoltarii mele personale a fost sa fiu si eu fericita si iubita cu adevarat. In prezent, sunt manata in continuare de dorinta de a avea o relatie frumoasa, armonioasa, in care eu si partenerul meu de viata sa comunicam cu adevarat de la sine, sa ne intelegem si sa ne iertam reciproc de cate ori este nevoie.

Imi doresc sa evit suferinta si sa invat din greselile mele si din greselile altora. Cred cu tarie ca totul mi se intampla dintr-un anumit motiv si cu anumit scop si imi este de folos. Acest gand minunat m-a salvat de nenumarate ori in momente dificile din viata mea.

Da! Primul pas pentru a rezolva orice situatie-problema este sa accepti ca esti in situatia respectiva. De exemplu, eu si partenerul meu de viata avem doi copii: o fetita de noua ani si un baietel de un an si opt luni. Pana sa avem cel de-al doilea copil, aveam timp berechet pentru noi insine si pentru noi doi. Seara aveam timpul nostru  liber, in care stateam de vorba linistiti, mai faceam cate un ceai, fiecare isi facea de lucru individual. Inainte de culcare ne imbratisam, ne pupam si ne spuneam noapte buna. Acum de cand cu baietelul nostru, care este plin de energie, mancam pe apucate, vorbim din mers, nu mai avem timp sa mai facem si noi cate ceva prin casa. De mers la plimbare noi doi, se intampla mai rar, ne culcam fara sa ne mai spunem noapte buna (cateodata). Mai mult, partenerul meu este foarte stresat, nu mai are rabdare nici cu mine (cateodata)…in conditiile in care intotdeauna a avut multa rabdare cu mine si mi-a explicat linistit tot ceea ce aveam nevoie. Eeee!! Avand in vedere situatia de mai sus, cum sa accepti ca relatia dintre noi doi s-a schimbat? Cand noi ne intelegeam atat de bine, mereu…iar acum, dintr-o data au inceput discutiile intre noi doi. Cum sa fie usor sa accepti ca lucrurile s-au schimbat, temporar? Revenim la discutia noastra mi-este foarte greu sa accept ca relatia noastra are aceste momente de dispute, in conditiile in care noi nu prea ne-am certat pana acum, chiar daca suntem impreuna de aproape sase ani. Noi nu ne-am jignit pana acum, nu ne-am reprosat nimic unul celuilalt, nu ne-am criticat, iar acum pentru ca baietelul nostru ne solicita foarte mult si nu mai avem timp sa ne incarcam suficient bateriile am ajuns sa cedam nervos foarte repede. Cum sa accepti faptul ca ne atacam unul pe celalalt si ca ne spunem lucruri urate, pe care ulterior le regretam cu tot sufletul? Stiu ca este greu sa accepti ceea ce nu iti place, insa luptandu-te cu situatia-problema nu o rezolvi, o amplifici si mai rau. Cam asa stau lucrurile, iti spun din propria experienta. Cum iesi de acolo? Accepta ca esti acolo si incepe sa te uiti si in alta parte, cu siguranta vei gasi alte portite de scapare.”

This entry was posted in Relatii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.